No Title


Exact o ora si 23 de minute am asteptat, imi inghetase si sufletul, dar tot mai asteptam. Parca intepenisem cu talpile lipite de marginea bulevardului. “Nu veni cu masina! Vreau sa ne plimbam.” Am lasat masina acasa sperand sa nu-si doreasca o primbare prea lunga, dar am inteles in cele din urma ca plimbarea am facut-o singur, insotit doar de aburul propriei respiratii. “Mai vii?” Cum nu am primit nici un raspuns, am plecat. Poate ca as fi beneficiat de vreo scuza, frumos ambalata, daca nu mi-as fi spart telefonul inainte sa opresc un taxi si sa dispar. De ce dracu am asteptat atat? Nu-mi pot da seama si mi-am ciufulit in nestire parul de parca asa as putea afla. Am chef sa destram zeci de cuvinte, dar ma tem ca n-as mai putea reaseza literele in ordinea lor corecta. Sunt putin incoerenta si de vina e ceva ce se leagana, izbindu-se ametitor de peretii unui pahar.