Orele si Minutele Sibiului - 4


Ora 16. Sunt invitata afara de acelasi paznic, singurul stapân al cladirii din strada Scoala de Înot. Ce plicticoasa mi s-ar fi parut ora daca mi-ar fi impus cineva sa vizitez un muzeu! Mai bine a fost ca l-am descoperit din întâmplare si ca, timp de ora m-am deconectat de cotidian si am stat printre animalute, departe de oameni-mamuti, oameni-maimuta, oameni-vulpi, oameni-viermi si asa mai departe... Prezentarea acestui muzeu se doreste a fi o invitatie în lumea povestilor si a amintirilor si, nu în ultimul rând, deschiderea unei noi pagini din cartea vietii oricarui vânator. Paradox:dar cine mai vâneaza azi animale? Azi se vâneaza locuri de munca, jobul prietenului, portofelul lui x, si mai ce? Sa îmi spuneti voi asta. Ora 16.57. Scriu în autobuz. Soferul asculta muzica simfonica, trebuie sa notez asta undeva! Îmi face placere sa calatoresc cu busul. Nu am mai facut-o de mult, si acum ma bucur ca un copil mic ce a primit în dar o acadea... si ma gândesc: în Bucuresti nu as putea sa stau asa de degajata într-un bus. Never! Ever! Acolo as numara secundele, as fi în întârziere mereu, as înjura circulatia. Departe de aceste senzatii si stari, în sibiul vietii mele; Ora 18.44. Ma uit pe youtube la niste filmulete cu perioada interbelica. Îmi pun zavaidoc, moscopol, titi botez si cristian vasile. Îmi lipsesc buclele si palaria cu pene, ca în rest, am de toate; Ora 20.43. simt ca ma îndragostesc si mai mult de Sibiu; Ora 22.00. Iar ma îmbrac sa merg în club. Da, da, iar în club. Mi-am terminat licenta, trebuie sa petrec cumva, nu!

Orele si Minutele Sibiului - 3


Îmi scot pixul si agenda si încep sa-mi notez ceea ce vad, amintindu-mi de un citat din „Jucarii pentru Lily”, de Ionel Teodoreanu: „M-am dus la vânatoare într-o dimineata. Cu o pusca pentru împuscat rate si cu un creion pentru împuscat gândurile”.Circuitul muzeal se deschide cu o încapere ce cuprinde istoria uneltelor si armelor de vânatoare, începând cu arme din perioada neolitica si ajungând pâna la armele de foc, progres incontestabil dupa secolul al XIV-lea, când s-a descoperit praful de pusca. De aici doar un singur pas îl desparte pe vizitatorul „vânator“ de o noua culegere de învataminte care se desprind din cea de-a doua încapere, unde sunt expusi: cocosi de munte, dropii, rate si gâste, prepelite, potârnichi si fazani. Iata-l pe colonelul Spiess într-un tablou urias în ulei, ce-l înfatiseaza în haine militare. Cu privirea lui încruntata si mâna pe o arma, pare ca-si vegheaza proprietatea. 

Îmi aduc aminte de Brukenthal si de „casuta lui” din Piata Mare. Îmi atrage atentia o pusca maro cu mult aluminiu pusa în rama si explicatia: „cu aceasta pusca a omorât regele Ferdinand cu 6 gloante 6 cocosi de munte”. Cea de-a treia sala este rezervata unor trofee impresionante de urs. Tot în aceasta sala se afla expusa o teava de pusca, care a fost strapunsa de coltii unui urs la o vânatoare desfasurata aproape de Saliste. Un cufar urias, doua perechi de schiuri de lemn si câteva numere din revista specializata „Carpatii” din anii ‘40 completeaza camera. Ultima sala a circuitului muzeal, cea a trofeelor africane, apare ca o pata de culoare, ca un spatiu aparte prin diversitatea exemplarelor ce ilustreaza fauna exotica a continentului îndepartat: antilope, zebre, rinoceri. Într-un colt al camerei, manechini din plastic simbolizeaza indivizi din tribul Massai si pe Herr Spiess.

Orele si Minutele Sibiului - 2


Ma uit printre exponate, si cu toate ca nu sunt vii, tot ma înfricoseaza: toate au ochi sticlosi, iar vidrele, lupii, vulpile au gura cascata, gata parca, se se napusteasca asupra ta. Acum o saptamâna priveam o parte din animalutele astea la gradina zoologica din Dumbrava, si acum le vad împaiate. Ma întreb, la ce o sa ne uitam peste câtiva ani daca tot asa o sa distrugem ecosistemul. Probabil doar la Discovery editii din arhiva, poze si la muzee- si poate atunci, si aceste locuri vor fi pline. Caci aici, din discutia cu paznicul (care a aparut între timp si care se comporta cu mine de parca ar fi robinson crusoe pe insula si în afara de servitorul Vineri ar mai fi aparut un om), nu vine lumea mai deloc, adica doi trei oameni pe... saptamâna! E pacat sa aud asta, poate amplasarea muzeului este de vina (Str. Scoala de Înot nr. 4, în apropierea Parcului sub Arini), sau slaba reclama facuta. Si cu toate aceseta, expozitia de Arme si Trofee de vânatoare, este deschisa publicului înca din anul 1966 si se afla în imobilul ce a apartinut colonelului-vânator Spiess, imobil ce a fost donat de urmasi Muzeului Brukenthal, în anul 1963. Patrimoniul muzeului numara 1577 de piese achizitionate de la colectionari, sau provenind din donatii acumulate, începând cu sfârsitul secolului al XIX-lea.

Orele si Minutele Sibiului - 1


Ora 14.12. Abia m-am trezit. Pipai prin plapuma dupa telefon si îmi sun o buna prietena. E ziua ei. Pentru câteva minute e sunt în mures alaturi de ea si bârfim lucruri din viata de student; Ora 14. 29. Mi-am luat noul bolero crem pe mine, balerinii cu mii de urme de crema de ghete de azinoapte din club si o zbughesc la departamentul pentru pregatirea cadrelor didactice sa ma uit de niste note; Ora 15.01. Pot sa predau, în iunie o sa am si actul în mâna! Ora 15.12. Mai mult adormita decât treaza, ferindu-ma de un biclist, dau de un afis verde: „muzeul de vanatoare, August Roland von Spiess”. Îmi ridic ochii, si în fata mea, o cladire impresionanta, cu un singur etaj, dar cu o arhitectura aparte, îmi atrage atentia. Câteva coarne de cerb sunt agatate pe imobilul, care, cu portile larg deschise te invita înautru. Curioasa, si mirata de existenta acestui muzeu, intru. Aici, tipenie de om, dar sute de animale. Împaiate. Intru în micul labirint, cautând un ghid sau macar un paznic. Luminile cu senzori se aprind rând pe rând, deasupra exponatelor pe care le privesti vrând-nevrând: dropii, vidre, cocosi de munte si ursi. 

Pe câteva panouri argintii descopar inscriptionata istoria muzeulu si cine a fost August von Spiess: Venit din Prezmyl, Germania ca locotenent în Regimentul de Infanterie, August von Spiess, se stabileste în orasul Sibiu, în anul 1889. Dupa terminarea primului razboi mondial, August von Spiess îsi încheie activitatea militara si este numit de catre regele Ferdinand, la 1 iulie 1921, în functia de director al vânatorilor regale. În deceniul 4 întreprinde doua expeditii de vânatoare în Africa ecuatoriala, în Kenya si Tanganika. August von Spiess a adunat de-a lungul timpului o foarte valoroasa colectie de trofee cinegetice, însumând peste 1000 de piese, el fiind si autorul unor carti de referinta în domeniul cinegeticii, în special reprezentând zona Carpatilor: „Gurghiu“, „Cerbii din Carpati“, „Rezervele de vânat din masivul Retezat“, „Farmecul Carpatilor“, „Cele patru anotimpuri în paradisul pasarilor de Manastirea“, „17 ani în slujba vânatorilor regale“, „Din Ardeal la Kilimandjaro, vânatori în Africa“, aceasta din urma fiind scrisa în limba româna.