Orele si Minutele Sibiului - 1


Ora 14.12. Abia m-am trezit. Pipai prin plapuma dupa telefon si îmi sun o buna prietena. E ziua ei. Pentru câteva minute e sunt în mures alaturi de ea si bârfim lucruri din viata de student; Ora 14. 29. Mi-am luat noul bolero crem pe mine, balerinii cu mii de urme de crema de ghete de azinoapte din club si o zbughesc la departamentul pentru pregatirea cadrelor didactice sa ma uit de niste note; Ora 15.01. Pot sa predau, în iunie o sa am si actul în mâna! Ora 15.12. Mai mult adormita decât treaza, ferindu-ma de un biclist, dau de un afis verde: „muzeul de vanatoare, August Roland von Spiess”. Îmi ridic ochii, si în fata mea, o cladire impresionanta, cu un singur etaj, dar cu o arhitectura aparte, îmi atrage atentia. Câteva coarne de cerb sunt agatate pe imobilul, care, cu portile larg deschise te invita înautru. Curioasa, si mirata de existenta acestui muzeu, intru. Aici, tipenie de om, dar sute de animale. Împaiate. Intru în micul labirint, cautând un ghid sau macar un paznic. Luminile cu senzori se aprind rând pe rând, deasupra exponatelor pe care le privesti vrând-nevrând: dropii, vidre, cocosi de munte si ursi. 

Pe câteva panouri argintii descopar inscriptionata istoria muzeulu si cine a fost August von Spiess: Venit din Prezmyl, Germania ca locotenent în Regimentul de Infanterie, August von Spiess, se stabileste în orasul Sibiu, în anul 1889. Dupa terminarea primului razboi mondial, August von Spiess îsi încheie activitatea militara si este numit de catre regele Ferdinand, la 1 iulie 1921, în functia de director al vânatorilor regale. În deceniul 4 întreprinde doua expeditii de vânatoare în Africa ecuatoriala, în Kenya si Tanganika. August von Spiess a adunat de-a lungul timpului o foarte valoroasa colectie de trofee cinegetice, însumând peste 1000 de piese, el fiind si autorul unor carti de referinta în domeniul cinegeticii, în special reprezentând zona Carpatilor: „Gurghiu“, „Cerbii din Carpati“, „Rezervele de vânat din masivul Retezat“, „Farmecul Carpatilor“, „Cele patru anotimpuri în paradisul pasarilor de Manastirea“, „17 ani în slujba vânatorilor regale“, „Din Ardeal la Kilimandjaro, vânatori în Africa“, aceasta din urma fiind scrisa în limba româna.