Orele si Minutele Sibiului - 4


Ora 16. Sunt invitata afara de acelasi paznic, singurul stapân al cladirii din strada Scoala de Înot. Ce plicticoasa mi s-ar fi parut ora daca mi-ar fi impus cineva sa vizitez un muzeu! Mai bine a fost ca l-am descoperit din întâmplare si ca, timp de ora m-am deconectat de cotidian si am stat printre animalute, departe de oameni-mamuti, oameni-maimuta, oameni-vulpi, oameni-viermi si asa mai departe... Prezentarea acestui muzeu se doreste a fi o invitatie în lumea povestilor si a amintirilor si, nu în ultimul rând, deschiderea unei noi pagini din cartea vietii oricarui vânator. Paradox:dar cine mai vâneaza azi animale? Azi se vâneaza locuri de munca, jobul prietenului, portofelul lui x, si mai ce? Sa îmi spuneti voi asta. Ora 16.57. Scriu în autobuz. Soferul asculta muzica simfonica, trebuie sa notez asta undeva! Îmi face placere sa calatoresc cu busul. Nu am mai facut-o de mult, si acum ma bucur ca un copil mic ce a primit în dar o acadea... si ma gândesc: în Bucuresti nu as putea sa stau asa de degajata într-un bus. Never! Ever! Acolo as numara secundele, as fi în întârziere mereu, as înjura circulatia. Departe de aceste senzatii si stari, în sibiul vietii mele; Ora 18.44. Ma uit pe youtube la niste filmulete cu perioada interbelica. Îmi pun zavaidoc, moscopol, titi botez si cristian vasile. Îmi lipsesc buclele si palaria cu pene, ca în rest, am de toate; Ora 20.43. simt ca ma îndragostesc si mai mult de Sibiu; Ora 22.00. Iar ma îmbrac sa merg în club. Da, da, iar în club. Mi-am terminat licenta, trebuie sa petrec cumva, nu!